A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.
Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.
Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: "Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?"
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.
"Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite.
Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc."
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele.
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate.
Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk.
Preocupat de criza financiar a devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.
Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca.
Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
"Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara."
Wednesday, December 17, 2008
Thursday, December 4, 2008
:( Cum a falimentat-o Danone pe tanti Mita din Moeciu - Bran :(
Cum a falimentat-o Danone pe tanti
Mita din Moeciu O vizita la o pensiune din zona Bran-Moeciu
este un prilej de intoarcere la natura, prilej sa ne hranim
pe noi si copii nostri in mod sanatos. Pentru mine a fost
insa si un prilej sa discut cu oamenii din zona, si sa imi
dau seama unde ne-au adus guvernele din ultimii 18 ani de
zile, si patrunderea neconditionata in viata noastra a
acestor furnicare si sursa de vanzare a mancarurilor pline
de chimicale si eur-i ce curg catre noi din rafturile
supermarketurilor, de care am fost obligati sa devenim
dependenti.
Am discutat astfel cu tanti Mita, o
femeie de 60 de ani,
nascuta si crescuta la Moeciu, pentru
care, anul 2008 inseamna unul mai prost de 100 de ori decat
anul 1989 , atunci cand ea avea 20 de vaci, in plin
comunism, care insa generau lapte, branza, cas pe care tanti
Mita il dadea la cooperativa sau il vindea direct la Brasov
in piata, si din care a reusit sa isi faca casa pentru ea si
copii ei.
Dupa 18 ani de capitalism salbatic,
tanti Mita, care dupa trasaturile fetei arata tot la fel ca
o femeie de 40 de ani din Bucuresti [ femeie a carei
sanatate este tocata de stres, zgomot, praf ] ,mai are doar
3 vaci care pasc numai pe muntii din zona Moeciu, insa vrea
sa mai renunte la inca doua vaci, pentru ca,centrul de
colectare a lapteului de la Bran s-a desfiintat, intrucat nu
mai aveau cui sa vanda laptele si produsele din lapte,
astfel incat nu are sens sa mai
ingrijeaza de trei vaci.
Va mai pastra una singura, pentru
ca, zice tanti Mita, nu intelege cum de '
beti voi vopseaua aia alba de-i
zice lapte , care are miros asa de zici ca-i sampon si care
sta in cutiile alea de aluminiu' si are dreptate. Daca
te uiti la consistenta laptelui de vaca de munte, il vezi
cat de gros si de gras este, mai ales pentru copii si
batrani fiind adevarate surse de sanatate, daca vezi cum se
face branza, fara pastile, fara cheaguri, iti pui in primul
rand o intrebare : Daca centrele de colectare a laptelui de
la acesti producatori s-au desfiintat, astfel incat ei ,
SINGURII CARE PRODUC ECOLOGIC SI SUNT SURSA DE PRODUSE
SANATOASE, fiind deliberat trimisi in faliment, de unde
iau astia de la Danone, Milli sau Tnuva laptele pentru
produsele
lor ?
Mai tineti minte de scandalul din
2007 cand compania Danone a fost amendata, in iulie, de
catre Autoritatea Veterinara deoarece nu a informat despre
importurile de materie prima, dar reprezentantii companiei
au spus ca nu au aflat la timp despre aceasta prevedere
legala ? Scandalul s-a chemat 'dioxina in iaurt' si
pana la coada, Danone a iesit ca nu foloseste substante
nocive in iaurturile sale si a urmat apoi o intreaga
mascarada cu Teo Trandafir plimbandu-se in halat prin
fabrica si adaugand la kilogramele deja existente, altele ,
in timp ce manca dintr-un iaurt al acestei companii.
Potrivit infomatiilor furmizate de
Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta
Alimentelor (ANSVSA) valoarea amenzii data firmei Danone a
fost de 10.000 de lei,
insa atunci am aflat faptul ca,
singura legatura intre produsele facute de Danone si laptele
sanatos de vaca , este doar culoarea alba.Am mai aflat
astfel ca Danone a fost amendata pentru ca toata
'materia prima' [ asa se cheama chestia din care se
face lapte si iaurturi, domnilor, nu se numeste in actele de
import lapte, pentru ca nu este lapte ci 'materie
prima' ] adica pulberile alea albe care apoi se dizolva
in apa, pastilutele, cheagurile alea pline de chimicale, se
IMPORTA. Mai nimic nu se cumpara din Romania , de la
producatori astfel incat SUNTEM OTRAVITI LENT SI NI SE BAGA
ACESTE SURSE DE CANCER IN CORP si ne miram de explozia
numarului de decese din cancer. Se mai cumpara lapte de la
producatorii care au ferme, insa vacile alea si laptele lor,
in conditiile in care mananca furaje chimicale, si tot felul
de nutrienti, numai
lapte sanatos nu dau.
Iat tanti Mita, care in viata ei nu
a conceput ca vaca ei sa manance altceva decat iarba grasa
de pe pajistile muntilor din Moeciu-Bran, a ajuns in raiul
capitalist sa mai aiba 3 vaci fata de cele 20 detinute in
timpul iadului comunist....Din pacate nu mai avem timp sa ne
hranim sanatos si acceptam aceste otravuri care ni se
servesc industrial. Un cunoscut, care are facultatea de
microbiologie facuta mi-a zis : ' Iulian, la cat lapte
se vinde in Romania si in general in lume, tu chiar crezi ca
exista atatea vaci , bivolite, oi sa capre sa il genereze?
daca ai stii ce se baga in mancarea noastra ai innebuni'
, si i-am spus sa nu imi zica...ca sa continui sa ma mint
frumos.
Duceti-va copii la o pensiune de la
munte si dati-le o saptamana lapte ,
iaurt, cas, branza sau
unt de stana, sa vedeti cum capata culoare rosie in obraji
in locul palorii zilnice.
Numai de noi depinde ca acesti
ultimi mohicani, asa cum este si tanti Mita, sa nu dispara
cu totul, si numai daca ne vom orienta ca turismul rural,
ecologic, si vom cumpara de ei produsele naturale sanatoase,
vom putea sa-i salvam pe cei care tanti Mita , vom putea sa
ne mai salvam cat de cat si sanatatea noastra, si vom reusi
sa-i boicotam pe Danone, Milli sau Tnuva si otravurile
servite de acestia.
Stiti de ce ? pentru ca laptele
adevarat de la vaca lui tanti Mita, se strica in 24 de ore,
in vreme ce laptele de la Danone, Milli sau Tnuva, asa cum
scrie pe cutiile alea de carton cu folii de aluminiu la
interior, are termen de valabilitate si cate 12 luni de
zile
!!! De la aracetul pus in el.
text sosit prin cararile
Internet-ului, fara indicarea autorului -
Mita din Moeciu O vizita la o pensiune din zona Bran-Moeciu
este un prilej de intoarcere la natura, prilej sa ne hranim
pe noi si copii nostri in mod sanatos. Pentru mine a fost
insa si un prilej sa discut cu oamenii din zona, si sa imi
dau seama unde ne-au adus guvernele din ultimii 18 ani de
zile, si patrunderea neconditionata in viata noastra a
acestor furnicare si sursa de vanzare a mancarurilor pline
de chimicale si eur-i ce curg catre noi din rafturile
supermarketurilor, de care am fost obligati sa devenim
dependenti.
Am discutat astfel cu tanti Mita, o
femeie de 60 de ani,
nascuta si crescuta la Moeciu, pentru
care, anul 2008 inseamna unul mai prost de 100 de ori decat
anul 1989 , atunci cand ea avea 20 de vaci, in plin
comunism, care insa generau lapte, branza, cas pe care tanti
Mita il dadea la cooperativa sau il vindea direct la Brasov
in piata, si din care a reusit sa isi faca casa pentru ea si
copii ei.
Dupa 18 ani de capitalism salbatic,
tanti Mita, care dupa trasaturile fetei arata tot la fel ca
o femeie de 40 de ani din Bucuresti [ femeie a carei
sanatate este tocata de stres, zgomot, praf ] ,mai are doar
3 vaci care pasc numai pe muntii din zona Moeciu, insa vrea
sa mai renunte la inca doua vaci, pentru ca,centrul de
colectare a lapteului de la Bran s-a desfiintat, intrucat nu
mai aveau cui sa vanda laptele si produsele din lapte,
astfel incat nu are sens sa mai
ingrijeaza de trei vaci.
Va mai pastra una singura, pentru
ca, zice tanti Mita, nu intelege cum de '
beti voi vopseaua aia alba de-i
zice lapte , care are miros asa de zici ca-i sampon si care
sta in cutiile alea de aluminiu' si are dreptate. Daca
te uiti la consistenta laptelui de vaca de munte, il vezi
cat de gros si de gras este, mai ales pentru copii si
batrani fiind adevarate surse de sanatate, daca vezi cum se
face branza, fara pastile, fara cheaguri, iti pui in primul
rand o intrebare : Daca centrele de colectare a laptelui de
la acesti producatori s-au desfiintat, astfel incat ei ,
SINGURII CARE PRODUC ECOLOGIC SI SUNT SURSA DE PRODUSE
SANATOASE, fiind deliberat trimisi in faliment, de unde
iau astia de la Danone, Milli sau Tnuva laptele pentru
produsele
lor ?
Mai tineti minte de scandalul din
2007 cand compania Danone a fost amendata, in iulie, de
catre Autoritatea Veterinara deoarece nu a informat despre
importurile de materie prima, dar reprezentantii companiei
au spus ca nu au aflat la timp despre aceasta prevedere
legala ? Scandalul s-a chemat 'dioxina in iaurt' si
pana la coada, Danone a iesit ca nu foloseste substante
nocive in iaurturile sale si a urmat apoi o intreaga
mascarada cu Teo Trandafir plimbandu-se in halat prin
fabrica si adaugand la kilogramele deja existente, altele ,
in timp ce manca dintr-un iaurt al acestei companii.
Potrivit infomatiilor furmizate de
Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta
Alimentelor (ANSVSA) valoarea amenzii data firmei Danone a
fost de 10.000 de lei,
insa atunci am aflat faptul ca,
singura legatura intre produsele facute de Danone si laptele
sanatos de vaca , este doar culoarea alba.Am mai aflat
astfel ca Danone a fost amendata pentru ca toata
'materia prima' [ asa se cheama chestia din care se
face lapte si iaurturi, domnilor, nu se numeste in actele de
import lapte, pentru ca nu este lapte ci 'materie
prima' ] adica pulberile alea albe care apoi se dizolva
in apa, pastilutele, cheagurile alea pline de chimicale, se
IMPORTA. Mai nimic nu se cumpara din Romania , de la
producatori astfel incat SUNTEM OTRAVITI LENT SI NI SE BAGA
ACESTE SURSE DE CANCER IN CORP si ne miram de explozia
numarului de decese din cancer. Se mai cumpara lapte de la
producatorii care au ferme, insa vacile alea si laptele lor,
in conditiile in care mananca furaje chimicale, si tot felul
de nutrienti, numai
lapte sanatos nu dau.
Iat tanti Mita, care in viata ei nu
a conceput ca vaca ei sa manance altceva decat iarba grasa
de pe pajistile muntilor din Moeciu-Bran, a ajuns in raiul
capitalist sa mai aiba 3 vaci fata de cele 20 detinute in
timpul iadului comunist....Din pacate nu mai avem timp sa ne
hranim sanatos si acceptam aceste otravuri care ni se
servesc industrial. Un cunoscut, care are facultatea de
microbiologie facuta mi-a zis : ' Iulian, la cat lapte
se vinde in Romania si in general in lume, tu chiar crezi ca
exista atatea vaci , bivolite, oi sa capre sa il genereze?
daca ai stii ce se baga in mancarea noastra ai innebuni'
, si i-am spus sa nu imi zica...ca sa continui sa ma mint
frumos.
Duceti-va copii la o pensiune de la
munte si dati-le o saptamana lapte ,
iaurt, cas, branza sau
unt de stana, sa vedeti cum capata culoare rosie in obraji
in locul palorii zilnice.
Numai de noi depinde ca acesti
ultimi mohicani, asa cum este si tanti Mita, sa nu dispara
cu totul, si numai daca ne vom orienta ca turismul rural,
ecologic, si vom cumpara de ei produsele naturale sanatoase,
vom putea sa-i salvam pe cei care tanti Mita , vom putea sa
ne mai salvam cat de cat si sanatatea noastra, si vom reusi
sa-i boicotam pe Danone, Milli sau Tnuva si otravurile
servite de acestia.
Stiti de ce ? pentru ca laptele
adevarat de la vaca lui tanti Mita, se strica in 24 de ore,
in vreme ce laptele de la Danone, Milli sau Tnuva, asa cum
scrie pe cutiile alea de carton cu folii de aluminiu la
interior, are termen de valabilitate si cate 12 luni de
zile
!!! De la aracetul pus in el.
text sosit prin cararile
Internet-ului, fara indicarea autorului -
Sunday, October 12, 2008
Saturday, October 11, 2008
Criza subprima - o explicatie cu broscute
Intr-un satuc de campie, a venit un investitor american particular, insotit de asistentul lui. A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului: Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 euro. Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut. A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.
Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor: Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro.
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului. Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in SUA presat de afacerile de acolo, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu broscutele dupa cel mult o saptamana. Inainte de a pleca, le-a spus:? Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in State. Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata?. Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei. A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus: ?Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti??
Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat in SUA, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata. Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.
Aceasta este povestea crizei subprime, pe intelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar.
Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor: Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro.
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului. Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in SUA presat de afacerile de acolo, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu broscutele dupa cel mult o saptamana. Inainte de a pleca, le-a spus:? Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in State. Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata?. Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei. A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus: ?Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti??
Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat in SUA, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata. Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.
Aceasta este povestea crizei subprime, pe intelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar.
Wednesday, October 8, 2008
Obsesii romanesti
Romanii sunt obsedati.De diferite lucruri… Asta n-ar fi o problema daca aceste obsesii ar fi constructive. Uite,japonezii sunt obsedati de electronica si au ajuns unde au ajuns.Francezii sunt nespalati dar au nasuri fine si sunt obsedati de parfumuri. Si uite unde au ajuns. Si exemplele ar putea continua.Din nefericire,la noi obsesiile nu sunt de natura colectiva.Adica, desi romanii impartasesc cam aceleasi obsesii, ele sunt profund egoiste si privesc fericirea personala chiar in detrimentul tuturor celorlalti.
TOP 10 OBSESII ROMANESTI
1. Obsesia cu "casa pe pamant".Toata lumea si-ar da 20 de ani din viata ca sa aiba casa pe pamant.Nu conteaza ca vei sta ORE IN SIR in trafic!!! Nu conteaza nimic!Casa pe pamant sa fie!
2. Obsesia televizorului. Romanul e devorator de televiziune. S-au facut niste cercetari si cica noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adica ne uitam cel mai mult la televizor. Si, asta e geniala,avem cele mai multe televiziuni!!! Mi se pare fascinant ca romanul este "europeanul" cel mai telespectator avand in vedere ca in Romania sunt, cu cateva excptii, cele mai imbecile si mai de prost-gust productii!
3. Obsesia Coelho. Daca n-ai citit Coelho…n-ai viitor frate! "Pai am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita Stanescu…" "Te pisi pe ei! Citeste Coelho!"
4. Obsesia tzatzelor. Aproape toti producatorii tv au urmatoarea obsesie: "Tzatzele aduc rating!" Si stiti ce e misto! Ca de cativa ani incoace s-a dovedit a fi complet fals. Oamenii au la dispozitie internetul pentru laba. Dai un click si gata! Cine mai
asteapta emisiunea cu "Mama Natura" ca sa-i "dea in cap lu' mutu". (scuze Adriane dar asa e expresia! Daca vrei, schimbam: "sa'i dea in cap lu' Chivu")...
5. Obsesia messenger. Asta e,totusi, un fenomen global.Pai daca a ajuns mama sa-mi dea buzz si sa-mi reproseze ca stau pe invisible…
6. Obsesia haiduceasca. Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit roman devine haiduc la orice nunta.Fura mireasa,cere rascumparari… Si dup-aia, haiducia maxima. "Pusca si cureaua lataaaaaa…". Apoi recunoaste ca e impotent: "Ce barbat AM FOST odataaaaa…"
7. Obsesia auto. In Romania exista cea mai dinamica piata auto.Punct.Pe strazile noastre exista masini cum n-au vazut nici parizienii, nici londonezii…Punct.
8. Obsesia carnii din congelator. Cu toate ca au trecut 20 de ani de cand gasesti sute de feluri de carne si la 4 dimineata, romanul inca isi mai incarca pana la refuz congelatorul. Sa fie acolo…Cine stie…
9. Obsesia celulara. Pentru roman,telefonul mobil reprezinta un statement. Am vazut vanzatoare in magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu desi eu poate castig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister! Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane sa aiba un mobil de 20 de milioane? Si sa dea beep cu el!!!!!!!
10. Obsesia "daca ala nu face,de ce sa fac io?". Asta de obicei e
completata si cu o doza de mandrie: "Ce?Sunt mai prost?!" DA!
TOP 10 OBSESII ROMANESTI
1. Obsesia cu "casa pe pamant".Toata lumea si-ar da 20 de ani din viata ca sa aiba casa pe pamant.Nu conteaza ca vei sta ORE IN SIR in trafic!!! Nu conteaza nimic!Casa pe pamant sa fie!
2. Obsesia televizorului. Romanul e devorator de televiziune. S-au facut niste cercetari si cica noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adica ne uitam cel mai mult la televizor. Si, asta e geniala,avem cele mai multe televiziuni!!! Mi se pare fascinant ca romanul este "europeanul" cel mai telespectator avand in vedere ca in Romania sunt, cu cateva excptii, cele mai imbecile si mai de prost-gust productii!
3. Obsesia Coelho. Daca n-ai citit Coelho…n-ai viitor frate! "Pai am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita Stanescu…" "Te pisi pe ei! Citeste Coelho!"
4. Obsesia tzatzelor. Aproape toti producatorii tv au urmatoarea obsesie: "Tzatzele aduc rating!" Si stiti ce e misto! Ca de cativa ani incoace s-a dovedit a fi complet fals. Oamenii au la dispozitie internetul pentru laba. Dai un click si gata! Cine mai
asteapta emisiunea cu "Mama Natura" ca sa-i "dea in cap lu' mutu". (scuze Adriane dar asa e expresia! Daca vrei, schimbam: "sa'i dea in cap lu' Chivu")...
5. Obsesia messenger. Asta e,totusi, un fenomen global.Pai daca a ajuns mama sa-mi dea buzz si sa-mi reproseze ca stau pe invisible…
6. Obsesia haiduceasca. Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit roman devine haiduc la orice nunta.Fura mireasa,cere rascumparari… Si dup-aia, haiducia maxima. "Pusca si cureaua lataaaaaa…". Apoi recunoaste ca e impotent: "Ce barbat AM FOST odataaaaa…"
7. Obsesia auto. In Romania exista cea mai dinamica piata auto.Punct.Pe strazile noastre exista masini cum n-au vazut nici parizienii, nici londonezii…Punct.
8. Obsesia carnii din congelator. Cu toate ca au trecut 20 de ani de cand gasesti sute de feluri de carne si la 4 dimineata, romanul inca isi mai incarca pana la refuz congelatorul. Sa fie acolo…Cine stie…
9. Obsesia celulara. Pentru roman,telefonul mobil reprezinta un statement. Am vazut vanzatoare in magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu desi eu poate castig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister! Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane sa aiba un mobil de 20 de milioane? Si sa dea beep cu el!!!!!!!
10. Obsesia "daca ala nu face,de ce sa fac io?". Asta de obicei e
completata si cu o doza de mandrie: "Ce?Sunt mai prost?!" DA!
Sunday, October 5, 2008
Sunt recunoscator / recunoscatoare
Nevestei / Sotului care sforaie toata noaptea,
Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva !
...................................................................
Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi.
..................................................................
Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sunt angajat.
...............................................................
Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.
....................................................................
Hainelor care sunt putin cam strimte,
Pentru ca inseamna ca am destul de mincare.
................................................................
Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui.
................................................................
Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.
...............................................................................
Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvintului.
.....................................................................
Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport.
.......................................................................
Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.
.........................................................................
Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.
................................................................
Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu.
...................................................................
Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.
..........................................................
SI, IN SFARSIT, ... pentru prea multe e-mail-uri,
Deoarece inseamna ca am prieteni care se gandesc la mine.
Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva !
...................................................................
Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi.
..................................................................
Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sunt angajat.
...............................................................
Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.
....................................................................
Hainelor care sunt putin cam strimte,
Pentru ca inseamna ca am destul de mincare.
................................................................
Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui.
................................................................
Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.
...............................................................................
Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvintului.
.....................................................................
Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport.
.......................................................................
Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.
.........................................................................
Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.
................................................................
Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu.
...................................................................
Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.
..........................................................
SI, IN SFARSIT, ... pentru prea multe e-mail-uri,
Deoarece inseamna ca am prieteni care se gandesc la mine.
Thursday, September 18, 2008
Thursday, September 4, 2008
Maşina scumpă a săracului
Pînă acum o săptămînă credeam că România devine o ţară bogată. N-aveam alte indicii decît acela că seara, după ora 8, nu mai poţi găsi un loc de parcare în cartiere, în nici un oraş cu mai mult de o sută de mii de locuitori. Maşini multe, maşini scumpe: deci, probabil că sîntem pe drumul cel bun, nu?
De fapt, nu. Maşinile noastre cele noi spun exact contrariul. Şi anume, că aparţinem de fapt unui grup sărac, dar decis să nu pară aşa. Ipoteza e verificată de mai mulţi autori (Kerwin Kofi Charles and Erik Hurst, University of Chicago, Nikolai Roussanov, University of Pennsylvania) ai unui studiu făcut în America, pe cîteva grupuri sociale, în mod semnificativ mai puţin avute decît media: negrii şi hispanicii. În ambele cazuri au observat acelaşi lucru: cheltuielile pentru maşini, haine şi bijuterii ale celor fără multe mijloace sînt cu pînă la 25% mai mari decît ale populaţiei majoritare. Cum venitul nu e ca elasticul, banii ăştia trebuie să vină de undeva: studiul arată că sînt tăiate cheltuieli pentru educaţie, amenajări interioare şi distracţie (alta decît liniuţele cu maşina cea nouă!). Practic, investiţiile sînt preferate în măsura în care sînt vizibile. Nu se vede ce-ai citit (mă rog, nu cînd taci), însă se vede ce porţi la mînă. Iei ceasul, nu enciclopedia.
De ce fac însă oamenii aşa ceva, de ce se poartă atît de iraţional, tăind tocmai cheltuielile care ar trebui să-i facă mai deştepţi, mai relaxaţi şi deci mai competitivi? De ce să arunci banii pe geamul larg deschis al vanităţii? De ce să devii sclavul consumului ostentativ, la fel de adictiv ca şi cocaina, odată ce şalul Ferragamo, odată cumpărat, va cere, la infinit, altul nou, odată cu fiecare sezon? Simplu – spun autorii studiului: ca să pretinzi că nu eşti sărac. Consumul la vedere nu are rolul de a demonstra că eşti avut: el, de fapt, e macaraua care te ridică din groapa cu amărîţi. Sau cel puţin aşa îţi închipui tu.
Ce e interesant e că bogăţia veritabilă nu aduce mai mult consum ostentativ, ci mai puţin. Oamenii din comunităţi care devin mai prospere încep să dedice o parte mai mică din venituri maşinilor şi hainelor care îşi strigă preţul în public. Studiul dă şi cifre: 10.000 de dolari creştere pe an a venitului duce la o scădere cu 13% a consumului ostentativ. Bogăţia te relaxează: de fapt, nu mai e nevoie să te prefaci că ai bani în cont. Chiar sînt acolo. Nu mai trebuie să faci reclamă mincinoasă.
Revenind la România, e clar că sîntem acum, într-un fel, hispanicii Europei. Mai săraci, însă foarte dornici să uităm chestia asta şi mai ales îngrozitor de disperaţi să părem bogaţi. Patologia naţională include maşina lui Becali, dar şi covoarele de Merţane şi Bemveuri aşternute în fiecare week-end în faţa hotelurilor de la mare. Nu vă gîndiţi că toate au plecat din parcări înverzite, din faţa vilelor de milioane: cele mai multe vin din faţa apartamentelor de bloc, în care e nevoie de mult de o zugrăveală şi-o cadă nouă. Nu vor veni pentru că proprietarul a ochit deja un set nou de jenţi de curse, care orbesc şi pilotul, în avionul care trece peste DN1.
Bogaţii noştri veritabili au şi ei partea lor de vină în cursa înarmărilor, însă trebuie şi ei înţeleşi: nu pot să se simtă mai jos în faţa partenerilor şi clienţilor din alte zări. Banii noi trebuie cumva să se dea mari în faţa celor vechi. Jet, valet şi costum de zece mii de euro, asta e mai degrabă o armură decît un semn de sofisticare. Te aperi de dispreţul pe care îl bănuieşti la neamţul pe care îl cheamă cu von sau francezul acela, cu moşie în Loara, vecini de hotel în Fiji.
De la bogaţii ăştia, care hipnotizează jumătate de ţară la televizor, porneşte în jos presiunea de a cumpăra şi a arăta. Credeam pînă de curînd că asta e bine pentru economie, pentru că pune în mişcare banii şi ne stimulează să muncim mai mult. Însă muncim pentru lucrurile greşite: maşina de 40 de mii face acelaşi lucru ca şi cea de 10, însă trimite peste graniţă 30 de mii, care nu vor produce niciodată nimic pentru noi. Arătînd că sîntem bogaţi, nu facem decît să sărăcim, ca oameni şi ca (scuzaţi cuvîntul demodat!) naţiune.
Tocmai de aceea, primul semn de normalitate va fi acela în care vînzările de lucruri scumpe, de ţinut pe tine sau afară, vor scădea. Cînd vom începe să punem banii înăuntru, în casă sau în cap. Cînd maşina va redeveni un mijloc de transport, iar succesul în viaţă – o ţintă fără eticheta de preţ pe ea. Într-o ţară normală, la un Louis Vuitton trebuie să se vîndă un milion de genţi de la Zara.
Nu invers, cum am vrea noi, încă.
Sursa: Dilema Veche
De fapt, nu. Maşinile noastre cele noi spun exact contrariul. Şi anume, că aparţinem de fapt unui grup sărac, dar decis să nu pară aşa. Ipoteza e verificată de mai mulţi autori (Kerwin Kofi Charles and Erik Hurst, University of Chicago, Nikolai Roussanov, University of Pennsylvania) ai unui studiu făcut în America, pe cîteva grupuri sociale, în mod semnificativ mai puţin avute decît media: negrii şi hispanicii. În ambele cazuri au observat acelaşi lucru: cheltuielile pentru maşini, haine şi bijuterii ale celor fără multe mijloace sînt cu pînă la 25% mai mari decît ale populaţiei majoritare. Cum venitul nu e ca elasticul, banii ăştia trebuie să vină de undeva: studiul arată că sînt tăiate cheltuieli pentru educaţie, amenajări interioare şi distracţie (alta decît liniuţele cu maşina cea nouă!). Practic, investiţiile sînt preferate în măsura în care sînt vizibile. Nu se vede ce-ai citit (mă rog, nu cînd taci), însă se vede ce porţi la mînă. Iei ceasul, nu enciclopedia.
De ce fac însă oamenii aşa ceva, de ce se poartă atît de iraţional, tăind tocmai cheltuielile care ar trebui să-i facă mai deştepţi, mai relaxaţi şi deci mai competitivi? De ce să arunci banii pe geamul larg deschis al vanităţii? De ce să devii sclavul consumului ostentativ, la fel de adictiv ca şi cocaina, odată ce şalul Ferragamo, odată cumpărat, va cere, la infinit, altul nou, odată cu fiecare sezon? Simplu – spun autorii studiului: ca să pretinzi că nu eşti sărac. Consumul la vedere nu are rolul de a demonstra că eşti avut: el, de fapt, e macaraua care te ridică din groapa cu amărîţi. Sau cel puţin aşa îţi închipui tu.
Ce e interesant e că bogăţia veritabilă nu aduce mai mult consum ostentativ, ci mai puţin. Oamenii din comunităţi care devin mai prospere încep să dedice o parte mai mică din venituri maşinilor şi hainelor care îşi strigă preţul în public. Studiul dă şi cifre: 10.000 de dolari creştere pe an a venitului duce la o scădere cu 13% a consumului ostentativ. Bogăţia te relaxează: de fapt, nu mai e nevoie să te prefaci că ai bani în cont. Chiar sînt acolo. Nu mai trebuie să faci reclamă mincinoasă.
Revenind la România, e clar că sîntem acum, într-un fel, hispanicii Europei. Mai săraci, însă foarte dornici să uităm chestia asta şi mai ales îngrozitor de disperaţi să părem bogaţi. Patologia naţională include maşina lui Becali, dar şi covoarele de Merţane şi Bemveuri aşternute în fiecare week-end în faţa hotelurilor de la mare. Nu vă gîndiţi că toate au plecat din parcări înverzite, din faţa vilelor de milioane: cele mai multe vin din faţa apartamentelor de bloc, în care e nevoie de mult de o zugrăveală şi-o cadă nouă. Nu vor veni pentru că proprietarul a ochit deja un set nou de jenţi de curse, care orbesc şi pilotul, în avionul care trece peste DN1.
Bogaţii noştri veritabili au şi ei partea lor de vină în cursa înarmărilor, însă trebuie şi ei înţeleşi: nu pot să se simtă mai jos în faţa partenerilor şi clienţilor din alte zări. Banii noi trebuie cumva să se dea mari în faţa celor vechi. Jet, valet şi costum de zece mii de euro, asta e mai degrabă o armură decît un semn de sofisticare. Te aperi de dispreţul pe care îl bănuieşti la neamţul pe care îl cheamă cu von sau francezul acela, cu moşie în Loara, vecini de hotel în Fiji.
De la bogaţii ăştia, care hipnotizează jumătate de ţară la televizor, porneşte în jos presiunea de a cumpăra şi a arăta. Credeam pînă de curînd că asta e bine pentru economie, pentru că pune în mişcare banii şi ne stimulează să muncim mai mult. Însă muncim pentru lucrurile greşite: maşina de 40 de mii face acelaşi lucru ca şi cea de 10, însă trimite peste graniţă 30 de mii, care nu vor produce niciodată nimic pentru noi. Arătînd că sîntem bogaţi, nu facem decît să sărăcim, ca oameni şi ca (scuzaţi cuvîntul demodat!) naţiune.
Tocmai de aceea, primul semn de normalitate va fi acela în care vînzările de lucruri scumpe, de ţinut pe tine sau afară, vor scădea. Cînd vom începe să punem banii înăuntru, în casă sau în cap. Cînd maşina va redeveni un mijloc de transport, iar succesul în viaţă – o ţintă fără eticheta de preţ pe ea. Într-o ţară normală, la un Louis Vuitton trebuie să se vîndă un milion de genţi de la Zara.
Nu invers, cum am vrea noi, încă.
Sursa: Dilema Veche
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
