Why the Answers You Seek are Always Closer than You Think

I’m sure most of you reading this have heard of Russell Conwell’s famous lecture, Acres of Diamonds.

For those of you who haven’t heard of that lecture, here’s a brief overview of it.

It’s the story of a farmer who sells his farm and goes out in search for diamonds in far and distant lands but as much as he searches, he never finds them. The new owner of the land looks in the riverbed one day and sees these rocks that seem to have a sparkle to them. Upon closer look, he found they were diamonds. And he didn’t find just a couple diamonds. He found a whole bunch of them. Mines of diamonds. The diamonds the farmer sought were in his own backyard this entire time.

It’s a powerful message that makes us think of looking at what’s right in front of us right now, instead of squinting our eyes way out there. The answer we seek may be right in front of you, closer than you think.

Why?

First off, what kind of answers am I talking about?

Answers to any questions you’re facing right now.

Answers to financial problems.
Answers to another type of problem.
Answers to finding your lifelong mate.

Those types of answers.

Let’s tackle the financial aspect as an example.

Let’s say for whatever reason, you got laid off, you hate your job, you don’t like your career, you’re just basically looking for a new way to make money so you consider taking on a whole new industry with no knowledge or experience. That can be daunting task in it of itself as you’re basically starting from scratch.

But look a little closer.

Maybe you have a rock in front of you right now that doesn’t look like a diamond yet.

I remember reading of a story of a man who hated his job, something most people can relate to. One day, his boss asked him to sell his old truck to the junkyard dealer for $500. He did just that. Then, his boss asked him to buy an engine from an old truck from that same junkyard dealer. The dealer sold the engine back to him for $500.

A light bulb went off in his head.

He just sold the ENTIRE truck for $500 to this exact same dealer, and here’s the exact same dealer selling him an engine, just one part from an old truck, for $500.

He realized how much of a killing the dealer was making so he started his own junkyard but instead of specializing in automobiles, he specialized in tractors. He succeeded beyond his wildest dreams and never looked back.

Most people who hate their jobs want to get away as far as possible from it.

My advice to those who hate their jobs is to simply do the best you can – that alone can open up doors for you and while you do the best you can, look for opportunities. Look closer and you’ll see them. Open your eyes. Stop squinting afar. Look around you. CLOSER. The answers you seek are always closer than you think.

The answers to other problems you have may be closer too. Maybe you have some marriage troubles and instead of going to bookstore, you ask a friend or a person from work who gives you exact answer you need as they went through the same problem themselves.

The same thing could be true of dating. Instead of trying online dating and blind dates, how about looking in your own social circle and/or extended social circle? The person you seek may only be one degree away.

So why are the answers always closer than we think?

First off, we rarely give what’s close to us the attention it deserves. We take it for granted. It’s there everyday so it just becomes part of the background. It does not POP into our field of vision and radar, BUT when we DO give it the attention it deserves, we are at a greater advantage to “milk” all the potential that’s there for all it’s worth simply because we are very familiar with it.

That brings us to the second point:

The more something is closer to us, the more “leverage” we tend to have.

Leverage in terms of time spent, knowledge, experience, relationships built, familiarity, which only gives you a head start to make it easier for you to pursue the answer you find.

For example, going back to the dating example, if you look for someone in your social circle, you have that element of familiarity working for you, you have some sort of foundation set that you can build upon or if you look at your extended circle, you have someone in common to connect you and relate to as well.

Things that are close to us can appear brand new when we stop and take a look at them. More importantly, since it’s close to us already, we have some sort of leverage we can use to pursue the answer we find, whether it’s a relationship, knowledge, experience, etc.

What’s more, it’s easy to get excited and enthusiastic, it’s easy to feel we can answer the problem/question we seek because it’s easy – it’s right in front of us, we have leverage, and we can get a head start. There’s no need to start from scratch.

So if you have a question or a problem you need to solve, stop and look around you instead of looking afar.

And you’ll find that the answers you seek are always closer than you think.

THE NINE INSIGHTS (Celestine Prophecy)

1 We are discovering again that we live in a deeply mysterious world, full of sudden coincidences and synchronistic encounters that seem destined.

2 As more of us awaken to this mystery, we will create a completely new worldview - redefining the universe as energetic and sacred.

3 We will discover that everything around us, all matter, consists of and stems from a divine energy that we are beginning to see and understand.

4 From this perspective, we can see that humans have always felt insecure and disconnected from this sacred source, and have tried to take energy by dominating each other. This struggle is responsible for all human conflict.

5 The only solution is to cultivate a personal reconnection with the divine, a mystical transformation that fills us with unlimited energy and love, extends our perception of beauty, and lifts us into a Higher-Self Awareness.

6 In this awareness, we can release our own pattern of controlling, and discover a specific truth, a mission, we are here to share that helps evolve humanity toward this new level of reality.

7 In pursuit of this mission, we can discover an inner intuition that shows us where to go and what to do, and if we make only positive interpretations, brings a flow of coincidences that opens the doors for our mission to unfold.

8 When enough of us enter this evolutionary flow, always giving energy to the higher-self of everyone we meet, we will build a new culture where our bodies evolve to ever higher levels of energy and perception.

9 In this way, we participate in the long journey of evolution from the Big Bang to life's ultimate goal: to energize our bodies, generation by generation, until we walk into a heaven we can finally see.

Poveste optimista

E august, un mic oras pe malul marii, in plin sezon, ploua torential de citeva zile, orasul arata de parca ar fi parasit. Toti au datorii si traiesc din credite.

Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o camera. Pune o bancnota de 100$ pe masa receptionerului si se duce sa vada camerele.

Seful hotelului ia repede bancnota si se duce repede sa plateasca datoriile la macelar. Acesta ia bancnota si se duce repede sa-si plateasca datoria la crescatorul de porci. Acesta la rândul lui se grabeste sa-si plateasca datoriile la cel ce-i livreaza furaje pt. porci. Cel cu furajele insfaca bancnota si alearga la prostituata pe care nu o mai platise demult. In timpurile astea de criza pina si ea ofera servicii pe datorie! Prostituata ia bancnota in mina si se grabeste spre hotel, unde fusese cu clientii ultimele dati si unde ramasese datoare.

In acest moment coboara rusul, dupa ce a inspectat camerele, spune ca nici o camera nu-i place, isi ia bancnota si paraseste orasul.

Nimeni nu a cistigat ceva, insa intregul oras traieste acum fara datorii si priveste optimist in viitor!

You might wanna' THINK every once in a while....

CRIZA... -> fiti crizati tot timpul !!!

Note de insomniac

de Radu Beligan


Motto pentru un volum de memorii: Nu vorbi niciodată despre tine. Scrie!

În ciuda diferenţei de vârstă dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales după ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a văzut moartea".
Făceam deseori vacanţele împreună la mare şi ne pierdeam în lungi discuţii peripatetice, el în plina facondă, eu fermecat de erudiţia lui în multe domenii.
O dată, la Constanţa, ne-am oprit în faţa unei vitrine în care erau expuse vreo douăzeci de busturi în miniatură ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Nişte orori din ghips, trase în serie. Peste grămada de busturi kitsch, un anunţ scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei bucata".
Îmi amintesc explozia de râs pe care ne-a stârnit-o acest plural stupefiant şi de aici, consideraţiile de ordin lingvistic. În fond, negustorul făcuse o analogie: GUVID - GUVIZI, OVID - OVIZI...
Eftimiu, care se născuse în Boboştiţa din Epirul albanez şi n-a ştiut până la şapte ani, nici o boabă românească, era pasionat să descopere originea unor cuvinte şi deţinea secretul multor etimologii neaşteptate. De pildă, îmi spunea el, cuvântul săndulie, cu care oltenii numesc covoraşul de lângă pat, vine de la franţuzescul "descente du lit". Cine şi-ar fi închipuit că atât de neaoşul mujdei vine tot din franceză: mousse d'ail (adică spumă de usturoi)?
Cuvântul mişto, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemţească "mit stock", adică "cu baston", ceea ce înseamnă cineva de condiţie bună. Un tip cu baston e un tip mişto!
Tot din germană ne vine şi cuvântul şmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialişti în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un şmecher, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.
Cu totul neaşteptată este originea altor două cuvinte a căror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de paţachină şi joben. Dicţionarul ne spune că paţachina e planta numită în latineşte Rubia tinctorum, dar nu ne arată că tot paţachină se spune şi unei femei de moravuri uşoare. Care e rădăcina acestei paţachine? În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Paţac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în România un "şantan" pe bulevardul Elisabeta, importând de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe bulevard în faţa "instituţiei", ca să atragă clientela. Acestea erau "fetele lui Paţac", adică paţachinele...
În ce priveşte cuvântul joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e desemnată în toate limbile cu cuvinte care indică forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul altă denumire, afară de aceea populară de "ţilindru". Explicaţia este simplă: cel ce a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperământ era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a revelat că, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume când sunt moarte şi un alt nume când sunt vii. Boul se cheamă ox când e pe patru picioare, iar când e tăiat se cheamă beef.
Viţelul viu se cheamă calf, mort se cheamă veal.
Porcului i se pune pig, când e viu şi porc când e mort.
Oaia este sheep când trăieşte şi când moare, devine mutton.
De ce? Fiindcă în Anglia, începând cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: ox, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - porc; mouton - mutton; boeuf - beef!
Interesant, nu?

fabula crizei financiare... Morala o trageti singuri

A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.

Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.

Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.

Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.

Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: "Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?"

Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.

"Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite.

Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc."

Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele.

Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate.

Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk.

Preocupat de criza financiar a devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.

Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca.

Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.

"Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara."